Vocabular în dezordine alfabetică al fenomenelor lingvistice, stilistice, lexicale şi sintactice, turnul Babel al literaturii lumii, cel mai bun test-exerciţiu pentru candidaţii la concursul radiofonic „Cine ştie răspunde”…iată câteva imagini care îmi vin în minte acum, când tocmai am citit cartea lui Şerban Foarţă, Roşul uşor e rozul iluzor.
Că autorul stăpâneşte excelent arta scrisului, nu încape nicio îndoială, ar fi tautologic să argumentez. Aş putea numi acest roman textul perfect. Toate calităţile lui Ş.F. sunt potenţate la maxim: erudiţie, imaginaţie, talent. Un corpus în proză cu o varietate de rime interioare, fenomene lingvistice reflectate în toate limbile de circulaţie universală, acum şi în antichitate, când în româna contemporană, când cu inflexiuni arhaice, când cu topica limbii franceze, metatextual din abundenţă, uşor şi greu în acelaşi timp, este prezentat şi reprezentat în faţa cititorului. Şi spun asta pentru că, nu odată, personajele mimează gestica aferentă conversaţiei de salon (beau din ceşti imaginate, fumează ţigări care nu există în decor) dar şi pentru că, în final, scriitorul însuşi le citeşte acestora textul de pe calculator creând, astfel, o atmosferă de spectacol.
Cuvântul cheie al lecturii palindromanului este jocul, un joc vesperal, de weekend, de sfârşit, ţesut „târziu, aproape de miezul nopţii” din conversaţia lasciv-cultistă a trei personaje într-un apartament extasy-bleu. Două studente şi vechiul lor profesor (de liceu şi facultate şi de alte cele) îşi etalează erudiţia într-un tempo modelat de ritmul digestiei redat prin imaginea sonoră a jetului galben în scoică şi a celui alb în chiuvetă. De la cap la coadă şi de la coadă spre cap se întâmplă acelaşi lucru de amorul artei literare. Totuşi, odată cu trecerea paginilor dintr-o alveolă a clepsidrei în cealaltă, trimiterile erotice se intensifică iar dialogul celor trei devine unul al trupurilor bine construit într-o scenă de lesbianism, onanie şi sex oral cu trimiterile directe şi indirecte, de rigoare şi degeaba, la arsenalul cultural erotic – Sapho, E. Barbu, Diogen, . Clepsidra se întoarce şi aflăm că jocul erotic începuse cu un iz de pedofilie încă de când studentele erau în cărucior. Cu multă răbdare didactică, eternul profesor le-a aşteptat şi cultivat à la française, sistematic şi preţios, parcă pentru cozeria de salon a omenirii. Şi, din nou, clepsidra se întoarce apărând în scenă chiar autorul, Şerban Foarţă, adus de prietenul-profesor parcă pentru a-şi reabilita romanul iluzor din roşul scaun, lângă monitor. Clepsidra se întoarce palindromanic şi iar este ziua Venerei etc. Căci aşa începe cartea, cu vizita profesorului, într-o zi de vineri, la studenta bleu.
Cartea de Nisip 