Marius Ghilezan si Doina Uricariu la Cartea de nisip

Librăria Cartea de nisip vă invită miercuri, 29 iunie, de la ora 18:00, la lansarea cărților: SCARA LEILOR și ȚIGARA UNUI VIITOR DE PAIE, autori Doina Uricariu și Marius Ghilezan. Vor vorbi: Robert Șerban și Vasile Docea.

Scara leilor – Douna Uricariu

Cele două volume intitulate Scara leilor,apărute în colecţia Ego-grafiia editurii Polirom, continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior (Premiul Cititorilor oferit de Observator cltural) cu povestea tatălui autoarei, ofiţerul invalid de război Gheorghe Uricariu, şi reconstrucţia Europei, asemeni unei reconstrucţii a unei părţi anatomice distruse de un glonte exploziv. Aşa cum viaţa şi faţa desfigurată a unui tînăr ofiţer, în timpul bătăliei de la Oarba de Mureş, are nevoie de peste 39 de intervenţii chirurgicale, tot aşa istoria României, a Europei şi a lumii au nevoie de o complexă reconstrucţie a memoriei şi istoriei, distruse în deceniile comunismului, instalat împotriva voinţei popoarelor, după împărţirea Europei şi a zonelor de influenţă ce a urmat Conferinţei de la Ialta.

Personajele din Scara leilor sînt Regele Mihai, Regina-mamă Elena, Ion şi Mihai Antonescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Titel Petrescu, Maniu, Brătianu, Tăttărăscu, Bodnăraş, Groza, Mihalache, generalul Sănătescu, generalul Rădescu, generalul Nicolae Macici, primul general condamnat la moarte de Tribunalul poporului, care a trăit paroxismul trăirii execuţiei oprite prin comutarea pedepsei în ultima clipă.

Doina Uricariu dezvăluie în premieră conţinutul remarcabil al unei arhive de interes naţional şi european, de la dosarele şi bibliorafturile ce prezintă memorii către rege, precum cel al profesorului Onisifor Ghibu, pînă la acţiunile întreprinse de Comitetul Naţional Român în exil şi participarea românilor din exil la demersurile creării Comunităţii europene şi a reunificării Europei.

În anul în care Majestatea Sa Regele Mihai împlineşte 90 de ani, apare o carte a cărei existenţă s-a anunţat încă din 1990, cînd Doina Uricariua făcut primul interviu cu regele Mihai, publicat în România literară, chiar în 23 august 1990.

Doina Uricariu (n. 1950, Bucureşti), cunoscută poetă şi eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Culturale Europene şi a P.E.N. Club. Membră fondatoare a Academiei Civice. A publicat nouă volume de versuri distinse cu premiile Uniunii Scriitorilor din România, Republica Moldova, Israel şi America Latină; volume de eseuri şi studii de literatură, filosofie şi istoria artei despre Emil Botta, Kierkegaard, Cioran, Jeni Acterian, Dominic Stanca, Maria Pillat-Brateş, Antonovici; studii despre literatura, filosofia şi arta românească, europeană şi americană, de avangardă şi interbelică. Doctor în poetică şi stilistică cu teza Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, publicată la Editura Du Style, în 1998. A îngrijit ediţii fundamentale: Filocalia de la Prodromul, Transnistria, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, Cotroceni Palace. Din 1999, trăieşte la New York. Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios pentru creaţie şi activitatea în domeniul culturii. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom a mai apărut Maxilarul inferior (2 vol.), care a obţinut Premiul Cititorilor oferit de Observator Cultural.

Țigara unui viitor de paie – Marius Ghilezan

Ironic, sarcastic şi capabil de cele mai riscante triplu-salturi ale tandreţei şi confesiunii,Marius Ghilezanscrie o poezie autentică, vie, în care îşi biciuie contemporanii pentru abandonarea de sine, păcatul uitării şi o atracţie suicidală faţă de derizoriu şi dictaturi. Întrebării lansate pe vremuri „la ce bun poeţii în vremuri de izbelişte?” îi răspunde precipitat, implicat,nerăbdător, cu iuţeala mânuitorului de lasou care e conştient că orice mişcare greşită sau întârziere îl poate costa viaţa sau, în cel mai fericit caz, o vânătoare ratată.

Poetul taumaturg şi melopeic din vremuri mai blânde e înlocuit de purtătorul de cuvânt al unor comunităţi trădate, de solul ce descifrează dezastre şi profunde descumpăniri, o revoluţie confiscată, pierderea valorilor naţionale şi individuale.

Originar din Timişoara, de unde a început descătuşarea, dar şi demonismul scenariilor de compromise dictate de la Bucureşti, Marius Ghilezan scrie prima carte de poezie din postcomunism care deplânge înlocuirea cortinei de fier cu o cortină de ceaţă, de minciuni şi artificii.

Poemele lui ne trezesc şi ne biciuie, ne scutură din indolenţa civică şi zdruncină vechi şi noi tabieturi de slujitori ai unei libertăţi care trişează, de vreme ce îngenunchează suflete şi spală creiere, manipulate de picătura chinezească a ştirilor zilnice de camuflaj.

Marius Ghilezan mai crede, şi bine face, în gura de foc a poeziei, într-oimposibilă recrutare. El ne previne că orice cruciadă a adevărului poate fi deturnată prin cuvintele puterii şi contagiunea

depresiei colective, pentru a deveni ofensiva învinşilor: e un pericol ca plevuşca din voi,/hrănită cu litre de mălai şi iluzii de viaţă/să îngraşe rechinii partidului devorator /pe noi să ne înghită marea prostime votantă de corali/cumpărată cu grămăjoare de urzici în piaţă.

Poemele sunt pline de paradoxuri şi de judecăţi de apoi puse în versuri memorabile de un spirit clarvăzător, mirean, iconoclast şi etern adolescent. Această puritate salvează toate poemele de un limbaj realist, muiat în jurnalismul de atitudine şi implicare, practicat de autorul mai multor cărţi, dintre care cel puţin una nu poate fi uitată.

Prin Marius Ghilezan, poezia devine pamflet şi predică, pelerinaj al spovedaniei aceluia ce nu se lasă învins de memorie. Versurile caută sfinţi şi martiri văzuţi nu doar ca nişte relicve de închinat.

Pelerinajele memoriei scurtcircuitează minciuna şi sunt garante ale primenirii omului. Într-o vreme când textele se dezic de valori şi demuzica sferelor de iubire şi idealuri, Marius Ghilezan defineşte conferinţa de la Yalta, fără nicio diplomaţie sau eufemism, locul unde mai mari ai lumii au aprins un viitor de paie care fumegă şi azi.

Mulţi scriitori dintre cei mai tineri habar nu au că „lâna de aur” a Europei a fost împărţită la acea reuniune la nivel înalt, numită cu sadism „a argonauţilor”

de cei trei lideri, Stalin, Churchill şi Roosevelt: La Yalta, fumaseră cu sete / şi până la chiştoc / ţigara unui viitor de paie.

De ce i-ar păsa tânărului de azi de tragedia petrecută la Livadia şi nu ar scrie poeme în stilul Flower Power, experimente textuale şi versuri antilirice despre alcool, sex, dezabuzare şi lipsă de orizont? Pentru că vremurile pot fi oricum, de cenuşă, de ciumă, de coşmar, de cinism, dar ele nu pot fi salvate de marasm şi minciună fără cea mai liberă formă de autoritate, aceea a frumosului şi a binelui sălăş luind în Cuvânt.

Marius Ghilezan s-a născut în 1964 la Timişoara. A absolvit Facultăţile de jurnalistică şi Psihologie Organizaţională din cadrul Universităţii Bucureşti. Fire rebelă şi greu de stăpânit, s-a înscris încă din primele zile ale revoluţiei din 1989 printre contestatarii noului regim. Prin intermediul publicisticii a încercat să transmită şi altora entuziasmul şi idealismul său. Încă din 1990 a fost reporter al ziarului „Timişoara” şi corespondent al BBC, Europa liberă, Vocea Americii. Studiind jurnalistica şi Ştiinţele comunicării la Bucureşti, s-a implicat activ în construcţia „României libere”, ca o voce puternică şi credibilă a opoziţiei, pentru ca mai apoi să fie consilier al mai multor primari ai Bucureştiului şi a doi prim-miniştri. S-a dedicat publicităţii şi mai ales marketingului politic. A coordonat ediţiile locale ale „Evenimentului zilei,” într-o perioadă de pauză politică. A publicat primul Manual de campanie electorală din România şi întâiul roman sportiv „Furia”, la Editura Humanitas. În volumul colectiv “Idolii forului” a fost unul dintre cei mai virulenţi contestatari ai actualei elite intelectuale. Este singurul român membru al „The American Association of Political Consultants”. Este lector la Institutul Naţional de Administraţie, Institutul Diplomatic Român, şi trainer la Transparency International, Gam Expert. În prezent coordonează BOOKiseala.ro. Este colaborator la “Cotidianul”, “Timpul”, „Luceafărul de dimineaţă”, “Banat”, “Observatorul cultural”.