Recomandările noastre pentru perioada ce vine

Cititorilor noștrii care ne urmăresc cu interes, le recomandăm spre lectură, la gura sobei sau în vacanța sau în vacanță la gura sobei  , urmatoarele cărți:

Viața lui Pi de Yann Martel. Roman ecranizat în regia lui Ang Lee.

coperta1

Pi Patel, fiul unui director de grădină zoologică din Pondicherry (India), are două atracţii neobişnuite: curiozitatea vie faţă de religie, vizitînd pe rînd şi fără să aleagă biserica, sinagoga şi moscheea, şi dragostea faţă de animale. Cînd tatăl lui Pi hotărăşte că familia va emigra în Canada, adolescentul politeist nici nu bănuieşte aventura ce-l aşteaptă. Nava pe care, alături de ai lui, Pi îşi începe călătoria peste ocean se scufundă. Puţinii supravieţuitori, adunaţi în pripă pe-o barcă, fac cunoştinţă abrupt: o superbă zebră oloagă, o hienă pătată, un urangutan, un roi de gîndaci şi paraziţi, Richard Parker – un tigru bengalez ameţit de răul de mare – şi, îngrozit de neaşteptaţii tovarăşi de călătorie, Pi Patel. Legea junglei şi condiţiile precare ale Pacificului îşi spun cuvîntul şi pe barcă, supravieţuind alături timp de 227 de zile, rămîn Pi şi Richard Parker. Ajunşi pînă la urmă la ţărm, tigrul dispare fără urmă, iar Pi îşi spune povestea celor ce-l ascultă. O poveste pe cît de realistă în detaliile ei pămînteşti, pe atît de fabuloasă, parcă scoasă din sertarul cu plăsmuiri al lui Edgar Allan Poe.

Bob Dylan. Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu

Capture

„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. […]
Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă…
…dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

Moarte subită de J. K. Rowling

2502

Când Barry Fairbrother, în vârstă de 40 de ani, moare pe neaşteptate, comunitatea intră în derivă. Idilicul orăşel englezesc, cu o piaţetă pavată şi o mănăstire străveche, ascunde de fapt un război mocnit între mai multe tabere: între bogaţi şi săraci, între adolescenţi şi părinţi, între soţi şi soţii, între profesori şi elevi… Pagford nu este deloc ceea ce pare la prima vedere.
Cel mai mare conflict îl stârneşte însă locul lăsat liber de Barry în consiliul parohial. Cine va triumfa într-o luptă electorală plină de patimă, duplicitate şi dezvăluiri neaşteptate?

Un roman colosal despre o lume în miniatură, Moarte subită este prima carte pe care J.K. Rowling o dedică cititorilor adulţi. O poveste memorabilă, o carte unică.

Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi. Paul Arden

0Dumnezeuexplicatintr-ocursadetaxi3-picDe când există omenirea, nici un subiect de pe faţa pământului nu a stârnit mai mult mintea umană decât Dumnezeu – şi, cu toate acestea, nu suntem mai luminaţi. Această cărticică ne spune cum stau lucrurile, o dată pentru totdeauna.

 

 

Imperiul I. O piatra pe cer. Isaac Asimov

0ImperiulIOpiatrapecer10-pic

Chinezii spun că orice drum începe cu primul pas. Ceea ce nu mai spun chinezii, dar o face Isaac Asimov, este că orice pas te poate duce într-o altă lume.

 

Anibalector – devoratorul de de cărți

Scriitorii buni nu au cum să fie oameni „normali la cap” însă cititorii lor, da. Relația primilor cu a celor din urmă este, dacă vreți, relația valului cu surfeur-ul care il călărește. Cititorul primește o poveste pe care o asimilează, de care se bucură, din care invață, dar față de care rămâne detașat. Cititorul primește povestea altcuiva, primeste un lucru trăit care a avut un preț. Cu cât prețul plătit a fost mai mare, cu atât povestea este mai valoroasă. Cititorul primește de-a gata ceea ce scriitorul trăiește. Rui Zink este scriitorul iar tu ești Cititorul din peșteră.

Strengarul care își începe călătoria în lumea cărții dintr-o întâmplare, ajunge să descopere tainele și bucuria cititului dialogând în permanență cu animalul lector, entitatea care se hrănește cu literatura. Întrebându-se ce sens are cititul și cu ce te ajută iși primește răspunsurile sub forma unor teme de reflecție din care singur trebuie să extragă adevărul . Călătoria imaginară a ștrengarului este o poveste care te face să te îndrăgostești de cărți, este ghidul perfect pentru cei care au curiozitatea să afle ce stă între copertele cărților.

Această carte se adresează celor care pot vedea cu ochii minții, celor care întrezăresc printre rânduri lumea la care acestea se referă. A citi înseamnă a privi prin gaura cheii misterul de dincolo de ușă.

Cititorul din peșteră este cartea care te face să citești.

Mark Twain – personaj al operelor lui Samuel Langhorne Clemens

Nu sunt scriitor dar îmi imaginez că atunci când vezi literatură în jurul tău, a fi scriitor rămâne o chestiune de exercițiu. Mark Twain, exemplul copilăriei, este considerat unul dintre cei mai mari scriitori americani ai zilelor lui. Autobiografia sa nu este cu nimic mai mult decat oricare alt roman al său, romanul vieții lui. Găsim aici un personaj care trăiește literatura pe care tot el o și scrie și pe care ne-o transmite cu forța cu care o trăiește, prin asta făcându-ne și pe noi să vedem în fața ochilor realitatea literară văzută prin ochii unui autor, umorist, personaj, copil neastâmpărat, sărac, bogat, călător, scriitor. Găsim în persoana lui Samuel Langhorne Clemens un univers complet, germenele unei realități legitime. Găsim personajul care stă la masă cu regi dar pentru care omul de rând reprezintă punctul central de interes, pentru care omul de rând este resursa marilor reflecții.

Autobiografia lui Mark Twain ne pune în fața ochilor realitatea ca ficțiune, aflăm de aici că lumea lui Tom Sawyer există, la fel cum și celelalte personaje zugrăvite de autor, au un corespondent în realitate. Autoironia, cred, este leacul și metoda prin care acest univers iese la iveală deasupra penuriei și a situațiilor „lumești” prin care autorul trece defapt.

Găsim, așadar, în această autobiografie un om, o poveste, un loc, o perioadă și un mod de gândire. Găsim seninătate, copilărie, creație, dar mai ales ceea ce dă gravitate lucrurilor – autoironia și umorul de grad superior, de multe ori autoreflexiv.

Samuel Langhorne Clemens (n. 1835-1910) , cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist şi umorist american, autorul romanelor „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.

În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul şi buna sa dispoziţie, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme.

Vânătorii de zmeie

Să fii copil nu înseamnă neapărat că iți trăiești copilăria și nici a-ți trăi copilăria nu implică neaparat faptul de a fi copil. Un copil fără copilărie este un om trist și așa va rămâne. Khaled Hosseini ne propune un tablou trist redat în tușe sigure dar cu o gamă prea săracă de culori. Când încerc să îmi imaginez Kabulul, Afganistanul și în general lumea musulmană, nu pot să văd decât case din chirpici, sărăcăcioase, copii zdrentaroși, sărăcie și dogmă. Vânătorii de zmeie este povestea unor destine triste, este o dramă colectivă atât de bine scrisă încât impresionează până la lacrimi. Fiecare om visează la fericire iar unii o și ating însă în orice moment totul se poate schimba în cea mai cruntă dramă. Ce se întâmpla când adevăruri la care nu te-ai fi gândit te lovesc în față și totul devine altceva, când lumea din jurul tău se schimbă, când America e salvarea însă o simți ca pe o haină straină, când ești rupt de unde iți este locul. Devoțiune până la ură și ură până la absurd, dragoste și lipsă de afecțiune sunt contrastele care predomină povestea tristă a vânătorilor de zmeie.

Nu recomand cartea tuturor pentru ca nu este o lectura placuta ci una foarte tristă.

Ecranizare Vanatorii de zmeie

Fundația Khaled Hosseini

Maimuța goală – omul animal

Ce-ar fi dacă în loc de serviciu am citi vânătoare, în loc de casă am citi adăpost, în loc de căsătorie am citi pereche-cuplu, în loc de soție am citi pereche și așa mai departe? Inseamnă că vom analiza omul din punctul de verdere al apartenenței sale la regnul animal. Este ceea ce ne propune Desmond Morris în cartea sa Maimuța Goală aparută la editura Art.

Ceea ce este atât de diferit la om față de restul animalelor s-ar putea să fie dobândit pe parcursul evoluției noastre datorită unor așanumite breșe în structura evolutivă a speciilor. Cultura înteleasă aici ca adaos de valoare adăugat lucrurilor, sentimentele complexe, socializarea, rațiunea, autoreflexia ș.a. se dovedesc a fi consecințe ale adaptării maimuței fără păr și fără coadă la factori de mediu diferiți de coronamentul copacilor și mult mai săraci din punctul de vedere al hranei. Omul coboară din copac și se confruntă cu noi probleme. Nu poate să facă față evolutiv speciilor de carnivore, vânători prin excelență, deci își va dezvolta creierul, va gândi mai mult, va căuta soluții alternative. Apar condițiile sociale. Omul constată că e mai bine în grup și începe să se organizeze. Se împart rolurile, sexul devine tabu, apare cultura. Comunicarea devine și ea din ce în ce mai complexă. De ce toate acestea? Nu pentru că omul ar fi un înger decăzut. Edenul din care a căzut omul reprezintă coborarea acestuia din grădina plină de fructe pentru culegerea cărora nu trebuiau calități speciale, reprezintă coborarea omului din copac.

Cartea ne propune o călătorie către originile omului, origini pe care acesta tinde să le uite. O viziune argumentată asupra dezvoltării omului animal. Maimuta goala este o carte care continuă cu succes Originea speciilor, celebra lucrare a lui Charles Darwin.

Desmond Morris (n. 1928) a realizat multe documentare şi programe de televiziune despre comportamentul uman şi animal. Datorită abordărilor sale prietenoase şi accesibile, a devenit cunoscut atât adulţilor, cât şi copiilor şi este în prezent unul dintre cei mai populari prezentatori de programe de istorie naturală.

ORASUL IDEAL

 

Autorul, absolvent al Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii
Politehnice Timişoara, este deja un nume cunoscut în publicistica dedicată
arhitecturii militare şi, în speţă, celei bastionare româneşti. În anul 2008
îşi face debutul editorial cu primul volum al colecţiei Arhitectura Militară
Bastionară în România — Cetatea Timişoarei, articolele care au precedat
lucrarea şi cele care i-au urmat suscitând interes în lumea academică.
Arhitectul Valentin Capotescu s-a născut la Timişoara, în 18 august 1979;
în anul 2005 obţine diploma în arhitectură, iar un an mai târziu finalizează
Masterul de Urbanism; în septembrie 2011 va absolvi şcoala doctorală,
obţinând astfel titlul de Doctor în Inginerie Civilă, cu teza Teoria Arhitecturii
Militare Bastionare, lucrare care va deveni primul tratat de arhitectură
militară din România, sub îndrumarea Prof. dr. ing. Valeriu Stoian.

Timisoara – Istoria cu trandafir in dinti

„Rozele nu au nevoie de multa reclama, caci fiecare gradinar le cultiva. Fara roze nu este gradina.”– Indrumarul pentru gradinarit a lui Muhle.

Nu este o intamplare faptul ca Timisoara are atatea spatii verzi si atatea parcuri. Nu este o intamplare nici faptul ca orasul de pe Bega mai este denumit si orasul rozelor. Chiar daca semnificatia trandafirului nu se cunoaste cu exactitate (trandafirul alb facand parte chiar din emblema orasului la un moment dat), istoria moderna a acestuia incepe la Timisoara. Despre semnificatia trandafirului in imaginarul colectiv cred ca vorbeste cel mai bine urmatorul pasaj din carte „…trandafirul rosu aprins semnifica dragostea, chiar pasiunea, albul este simbolul puritatii, dar si al iubirii caste, galbenul trimite la starile crancene de gelozie, portocaliul poate fi asociat cu suferinta, cu disperarea, dar si cu nobletea spiritului, iar rozul aduce liniste si bucuria jocului”.

Parcul Poporului, Parcul Copiilor, Parcul Central, Parcul Rozelor, Gradina Botanica sunt doar cateva din spatiile Timisoarei consacrate in principal culturii trandafirilor. De-a lungul vremii, au existat specialisti horticultori, rozaristi si peisagisti celebrii care au contribuit la fata orasului.

Inovatiile in arta amenajarii gradinilor din marile orase ale Europei se fac simtite si in Mica Viena, denumire pe care Timisoara a primit-o atat din cauza similitudinilor arhitecturale din centrul orasului si din zona istorica a acestuia cat si datorita preocuparilor legate de horticultura si peisagistica in general. Este putin stiut faptul ca Timisoara are propriile soiuri de trandafiri, create aici de catre Wilhelm si Arpad Muhler, tata si fiu. Wilhelm a creat in 1888 Madame Josephine, iar Arpad, a creat peste 20 de noi soiuri intre 1923 si 1929 printre care se numara Reine Maria de Roumania si Banater Roze. Arpad Muhle este considerat cel mai mare gradinar timisorean, a lucrat pentru coroana Romaniei, pentru regele Bulgariei si pentru ultimul sultan al Imperiului Otoman.

In 1904, la Timisoara are loc prima expozitie de trandafiri a Asociatiei Horticultorilor din Ungaria. Conform statisticilor, in acea perioada Timisoara producea cca. jumatate de milion de trandafiri anual insumand 2000 de soiuri si varietati. Soiurile reprezentative au fost alese sa faca parte dintr-o colectie publica. Este vorba despre ceea ce va deveni, incepand cu 1928, Parcul Rozelor.

Vasile Ciupa si Lucian – Vasile Szabo ne propun prin „Roze de Timisoara” atat o lucrare de istorie cat si un ghid practic de crestere a trandafirilor. Cartea ilustreaza la propriu si atat de colorat un aspect extrem de important din viata Timisoarei. O istorie a orasului prin trandafirii sai si prin personalitatile ce au contribuit la frumusetea unica a orasului rozelor.

Asadar, daca vreti sa stiti mai multe despre trandafiri si cultivarea lor, daca vreti sa aflati cum s-au infiintat parcurile celebre din Timisoara sau daca vreti sa stiti ce personalitati istorice au influentat estetica orasului, cartea Roze de Timisoara poate fi lectura perfecta.

Cartea se gaseste la Cartea de nisip si costa 30 de lei.


Astăzi vă recomandăm Romanul Cocainei – M. Agheev

 

Autor necunoscut.

Roman alb și plin de melancolie. Melancolie după om. După sine.

Carte grea, apăsătoare. Întunecată.

Disperarea pierderii identității de sine. Metamorfozarea din om în praf.

Praful este ochi și urechi. Piele și carne. Vis și realitate. Dragoste și desfrâu.

Praful ESTE.

Trei motive:

1. pentru că Vadim Maslennikov este tânăr și are nevoie de dragoste;

2. pentru că dependența de cocaină este redată cumva cum nu ai să o uiți vreodată;

3. pentru că Burkeviț a refuzat.

Romanul cocainei este un tribut al durerii, dependenței și fricii.

Spune-ţi părerea despre recomandarea noastră, propune şi tu titluri şi pune de-o recenzie şi, cine ştie, poate îti facem rost de o reducere.

Lectură plăcută.

 

Recomandarea de astăzi este JEG de Irwine Welsh

După ce am fost transportat în Trainspotting şi trecut prin viaţa de junker din Leith, am făcut o cură de dezintoxicare după care m-am întors la Jeg. Cred că cel mai potrivit mod de a vorbi despre această carte ar fi: oooh, aaaahhh, îîîh, bleah, oaaaaa, pfiuu, etc. Dar, după cum se poate observa, o înşiruire de onomatopee nu te face deloc să vrei să citeşti o carte chiar de e redusă cu 20%. Însă nici să vorbeşti ca la carte nu poţi să o faci când te gândeşti la Jegul (he, he) lui Irvine Welsh aşa că nu pot spune decât: foarte tare dom’le. Romanul lui Welsh este foarte tare, pornind de la tripurile lui Bruce Robertson până la furiile lui de poliţist. Scurt: un vierme intestinal care vorbeşte (pe bune!), droguri, prostituate, personalitate ambiguă, decadenţă, poliţişti corupţi cu un fel de inteligenţă în dotare şi mult, mult Jeg. Un roman tare ca o gură de absint sau ca o lovitură primită între picioare. Nu se recomandă pudicilor şi celor ce au stomac sensibil, merg de multe ori la biserică sau cred că omul este bun de la natură.

Jegul nu e Jeg destul dacă:

  1. nu ar fi avut parte de un personaj construit foarte bine din punct de vedere psihologic. Nu mi-e frică să-l compar pe Bruce Robertson cu unul dintre personajele lui Dostoievski şi nici modul de a crea şi urmări profilul psihologic al actorului principal.

  2. nu ar fi fost abundenţa de trivialităţi şi acţiuni care te pot lăsa cu gura căscată şi scârbit de ceea ce tocmai ai citit. Ceea este înfiorător apare însă după ce ai citit romanul sau în momentul în care te-ai decis să iei o pauză de Jegul lui Irvine Welsh şi dai de jegul de la televizor şi realizezi că Bruce Robertson pare a fi un fel de homo universalis.
  3. nu e palpitant şi dur. Îţi garantez că nu o să te prinzi până la ultima pagină care e faza cu viermele intestinal-conştiinţa-naratorul din umbră-corul din maţele lui Bruce până la final. Dacă nu te-ai ataşat de el de la bun început atunci nu o să îţi placă de el niciodată. Însă e bine să-l urmăreşti pentru că ce are de spus o să te dea pe spate. Ha!

Dacă Frankenstein e un Prometeu modern atunci Bruce Robertson este un Raskolnikov contemporan.

Spune-ţi părerea despre recomandarea noastră, propune şi tu titluri şi pune de-o recenzie şi, cine ştie, poate îti facem rost de o reducere.

Lectură plăcută.

recomandarea librarului

Recomandarea de astăzi este Duma Key de Stephen King! -20%

duma key

Recunosc că recomand aceast ultim roman al lui Stephen King din postura de fan al său. Am aşteptat cu nerăbdare traducerea de la Nemira şi pot să spun că romanul nu m-a dezamăgit. “Regele” face un nou tur de forţă pe tărâmul fricii şi îi iese, ca de obicei, foarte bine. Tensiune psihologică şi apăsare necunoscutului iese din paginile cărţii şi îţi umple camera. Scoicile scârţâinde şi desenele suprarealiste îţi pot bântui visele. Valurile mării învolburate şi nisipul tremurând îţi pătrund prin geamuri şi pereţi purtându-te pe aripi de fantezie spre plaja de la Duma key.

Această carte merită nu numai datorită atmosferei pe care o creează ci şi pentru că:

  1. este o carte scrisă totuşi de maestrul genului horror şi nu dezamăgeşte. Incursiunea în psihologia recuperatorie şi pictură se dovedeşte a fi extrem de interesantă. Personajul este bine conturat şi acţiunea alertă. Deşi romanul are peste 600 de pagini, niciodată nu o să ai senzaţia că ai citit prea mult.
  2. merită mai ales dacă eşti un fan al genului horror, indiferent de-i pe peliculă sau pe hârtie şi o recomand pentru că este de preferat ultimelor filme de groază. Cartea asta chiar îţi dă fiori. Literalmente.
  3. sunetul scoicilor poate fi înfricoşător… extrem de înfricoşător… Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, tot ce trebuie să faci este doar să stai în pat lângă Edgar Freemantle şi să priveşti pânzele şi marea…

În final doar atât mai am de zis:

Dacă picturile ar vorbi, sper să nu o facă ca în Duma Key. 🙂

Spune-ţi părerea despre recomandarea noastră, propune şi tu titluri şi pune de-o recenzie şi, cine ştie, poate îti facem rost de o reducere.

Lectură plăcută.