Aflam din aceasta carte scrisa intr-o limba dulce, lucrurile care au stat la baza formarii elitei culturale din a doua jumatate a secolului IX, aflam in forma prietenoasa a jurnalului, presiunile politice, intrigile vremurilor, candoarea cu care erau intretinute prieteniile, asistam, prin ochii unui personaj al vremii, la una dintre cele mai prolifice prioade din istoria culturii romanesti. Miscarea acestor tineri aducea un suflu nou, occidental culturii romane. Acum se nasteau Eminescu, Creanga, Alecsandri, Caragiale, cei mai mari scriitori din istoria noastra literara, intr-un mediu nou, insufletit de avantul si implicarea unor tineri scoliti de occident. Sub ochiul critic al lui Titu Maiorescu, care era mentorul junimii, se nasteau marile opere literare ale neamului.
Dincolo de dimensiunea istorica a cartii, o gasim pe cea livresca, care, cu savoarea unui vin vechi, a unei cafele aromate sau a unei tigari fine, reda in tonuri de sepia o lume insufletita de idei, de spirit creator si nu lipsita de viata intensa si tumultoasa. Priviti, mirositi, gustati, asadar, din paginile acestei carti, frumoasa viata culturala a Romaniei de secol IX.
Fiul lui Costache Negruzzi, unul dintre cei mai importanti scriitori romani ai secolului 19, Iacob Negruzzi (1842 – 1932), prozator, poet si dramaturg, s-a dovedit a fi naratorul perfect de care avea nevoie Junimea. Avea umor, era onest in relatarile sale si, lucrul cel mai important, era implicat activ si cu pasiune in demersul societatii care se va dovedi o miscare de referinta in istoria literaturii romanesti. Tot el va conduce o buna perioada revista Convorbiri literare, organul de presa al Junimii, revista in care se materializau toate eforturile societatii.
Cartea de Nisip 